Avocat dreptul muncii – Declarațiile homofobe constituie o discriminare în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă atunci când sunt pronunțate de o persoană care are sau poate fi percepută ca având o influență determinantă asupra politicii de recrutare a unui angajator, se arată într-o hotărâre recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
Hotărârea CJUE arată că afirmațiile referitoare la refuzul de a angaja pe cineva pe motive de orientare sexuală sunt considerate discriminare, chiar dacă ele nu se referă la o situație concretă, deci la o persoană identificabilă.
În speță, un avocat italian declarase, cu ocazia unui interviu realizat în cadrul unei emisiuni radio, că nu intenționa să recruteze și nici să recurgă la o colaborare în cabinetul său cu persoane homosexuale. Considerând că acesta a făcut afirmații care constituiau o discriminare pe motive de orientare sexuală a lucrătorilor, o asociație de avocați care apără în justiție drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transsexuale sau intersexuale (LGBTI) l-a acționat în justiție în vederea obținerii unei reparații. Întrucât acțiunea a fost admisă în primă instanță, iar hotărârea a fost confirmată în apel, avocatul a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate în apel la Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia). În aceste condiții, aceasta din urmă a adresat CJUE o cerere de decizie preliminară privind, în special, interpretarea noțiunii „condițiile de acces la încadrare în muncă […] sau la muncă”, în sensul Directivei nr. 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva antidiscriminare”).
Directiva antidiscriminare concretizează, în domeniul pe care îl acoperă, principiul general al nediscriminării consacrat în prezent la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Potrivit CJUE, libertatea de exprimare nu este un drept absolut, iar exercitarea acestuia poate presupune anumite restrângeri, în vederea protejării drepturilor și libertăților celorlalți. Prin urmare, declarațiile făcute de avocatul italian sunt considerate discriminatorii și contravin Directivei antidiscriminare, care garantează principiul egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Mai mult, precizările avocatului Italian devin cu atât mai relevante cu cât au fost făcute la un post de radio, astfel putând să influențeze politica de recrutare a angajatorilor.
Interesant este că CJUE, pentru a ajunge la această decizie, a făcut referire și la o decizie generată de practica din România, respectiv Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 aprilie 2013 privind cererea de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Asociaţia ACCEPT/Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (Cauza C-81/12).
Aceasta din urmă avea în vedere egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, respectiv interzicerea discriminării pe motive de orientare sexuală, vizând „fapte care permit prezumția existenței unei discriminări“ – Sancțiuni efective, proporționale și disuasive – Persoană care se prezintă și care este percepută de opinia publică drept conducătorul unui club de fotbal profesionist – Declarații publice de excludere a recrutării unui fotbalist prezentat ca fiind homosexual.
Cu titlu general, angajatorii din România sunt obligați să ofere șanse egale tuturor persoanelor care vor să se angajeze, indiferent de rasă, naționalitate, orientare sexuală și altele, prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Dacă nu fac acest lucru, pe lângă riscul unor procese în instanță, angajatorii din țara noastră riscă amenzi cuprinse între 1.000 de lei și 100.000 de lei.
