Avocat procedură civilă – Suspendarea executării silite, dacă are loc o contestație la executare, poate fi menținută doar până la soluționarea contestației în primă instanță, potrivit unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) publicate la data de 5 aprilie 2021 în Monitorul Oficial. Altfel spus, nu contează dacă hotărârea de soluționare a contestației ar fi atacată ulterior, întrucât suspendarea nu se mai menține până la soluționarea definitivă a contestației.
Fiind vorba de un recurs în interesul legii, practica instanțelor, de până acum, a fost divergentă, prevederile relevante ale Codului de procedură civilă nestabilind o limitare expresă în ceea ce privește momentul până la care poate fi dispusă suspendarea executării silite, în cazul unei contestații la executare: „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată” (art. 719 alin. (1).
Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că suspendarea executării silite își menține efectele până la soluționarea contestației la executare în primă instanță.
În cea de-a doua orientare jurisprudențială, instanțele de judecată au avut o abordare diferită, apreciind că suspendarea executării silite își menține efectele până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În acest context, potrivit ICCJ (completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii), care s-a pronunțat, prin Decizia nr. 2/2021, asupra duratei suspendării contestației la executare, suspendarea aceasta nu poate fi dispusă decât până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare:
„În interpretarea și aplicarea sintagmei «până la soluționarea contestației la executare» din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare”, este interpretarea dată de ICCJ, care a devenit obligatorie începând din data de 5 aprilie 2021.
S-a avut în vedere în argumentația ICCJ și faptul atunci când legiuitorul a dorit să stabilească drept moment-limită al unei măsuri data rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești, a folosit o exprimare explicită în acest sens.
În decizia ICCJ este explicat că “dezlegarea acestei probleme de drept controversate din practica instanțelor judecătorești răspunde scopului recursului în interesul legii, acela de a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii de către toate instanțele judecătorești și, pe cale de consecință, o jurisprudență predictibilă“.
În acest sens, în cadrul deciziei se subliniază faptul că, la soluționarea cererii de suspendare a executării, “nu se cercetează fondul raportului juridic execuțional, ci numai aparențele motivelor de contestație la executare, care reies cât mai clar cu putință din actele dosarului. Or, soluția de respingere a contestației la executare, după administrarea probatoriului adecvat și cercetarea fondului cauzei, nu mai justifică menținerea efectului suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă“.
Astfel, “în virtutea caracterului exclusiv incidental al cererii de suspendare a executării silite, o atare măsură procesuală excepțională poate fi dispusă de prima instanță doar în limitele cadrului procesual al soluționării contestației la executare“, au concluzionat judecătorii ICCJ.
Drept urmare, din întreaga economie a dispozițiilor art. 719 din Codul de procedură civilă rezultă că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluționarea de prima instanță a contestației la executare.
