Avocat drept fiscal: Fiscul apelează tot mai des la un instrument ce-i permite să execute silit administratorul pentru datoriile companiei sale. Este vorba de atragerea răspunderii solidare, care permite ca, atunci când datoriile nu pot fi acoperite din bunurile firmei, Fiscul să se îndrepte către executarea bunurilor personale ale administratorului societății respective.
Angajarea răspunderii solidare patrimoniale a administratorului unei societăți comerciale este o procedură pe care organele fiscale o utilizează din ce în ce mai des. Cu atât mai mult, din păcate, în contextul pandemiei această procedură va fi din ce în ce mai utilizată, dat fiind faptul că permite organelor fiscale să obțină recuperarea debitelor neachitate de către societăți de la persoanele care au calitatea de asociați administratori.
Practic, orice societate pe acțiuni poate fi administrată de unul sau de mai mulți administratori (administrator poate fi și o persoană juridică, ce numește un reprezentant persoană fizică ce are rolul efectiv de administrator). Când există mai mult de un administrator, atunci avem de a face cu un consiliu de administrație. Iar indiferent de situație, numărul de administratori trebuie să fie întotdeauna impar.
Concret, răspunderea solidară este reglementată la articolele 25 și 26 din Codul de procedură fiscală – pe scurt, autoritățile inventariază bunurile firmei și, dacă aceasta n-are bunuri care să poată fi executate silit pentru acoperirea datoriilor fiscale, se îndreaptă către administrator.
Pe partea de procedură fiscală există ideea de răspundere solidară a administratorilor pentru plățile restante ale debitorilor (persoane juridice) declarați insolvabili. Organele fiscale realizează o inventariere a bunurilor societății, verifică disponibilul din cont și, dacă nu există bunuri care să poată fi executate pentru a acoperi debitele fiscale și nici sume în cont pentru a fi poprite, declară societatea respectivă ca fiind insolvabilă (asta nu înseamnă că solicită și insolvența pe Legea insolvenței). Se încheie un proces-verbal de insolvabilitate și apoi se urmează această procedură a atragerii răspunderii patrimoniale solidare.
Mai precis, administratorii firmelor răspund solidar cu datornicul (firma) dacă:
- au provocat insolvabilitatea persoanei juridice datornice prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor datornicului;
- în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
- au determinat, cu rea-credință, nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
- au determinat, cu rea-credință, restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul statului fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.
În esență, când administratorul răspunde solidar, asta înseamnă că el trebuie să plătească pentru pagubele în discuție sau pentru datoriile neplătite.
Ce să ai în vedere ca administrator de firmă – nu minimiza importanța audierii preliminare!
Foarte importantă este audierea cu care începe efectiv procedura. De ce? Pentru că acesta poate fi un moment-cheie, un moment în care, în baza justificărilor prezentate, ANAF poate renunța la atragerea răspunderii solidare.
Procedura de atragere a răspunderii solidare este precedată de audierea persoanei fizice față de care se dorește dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale. Tendința generală este de a minimiza rolul pe care-l poate avea respectiva audiere. Din practica, însă, există și situații în care organele fiscale au înțeles situațiile particulare și, deși inițial aveau această intenție de a proceda la atragerea răspunderii patrimoniale, au oprit procedura, ținând cont de susțineri, de notele scrise care pot fi depuse și astfel se poate evitata un litigiu fiscal și emiterea deciziei de atragere a răspunderii patrimoniale.
Dacă, totuși, procedura merge mai departe, atunci administratorul trebuie să ia în calcul orice variantă pe care o are la dispoziție pentru a stopa executarea silită.
Astfel, după emiterea deciziei de atragere a răspunderii patrimoniale, aceasta are un caracter executoriu. La fel ca în situația deciziei de impunere, aceasta poate fi pusă imediat în executare de către organele fiscale și consecințele sunt cu atât mai grave cu cât, în unele situații, poate fi dispusă față de persoane fizice care au/au avut calitatea de asociat administrator și vizează patrimoniul lor personal. Prin urmare, în momentul în care se emite o astfel de decizie, trebuie să se urmeze o cale prin care să fie stopată executarea – fie achitarea debitului și solicitarea ulterioară a anulării deciziei, fie eșalonarea, ori suspendarea în instanță și așa mai departe.
