Avocat drept penal – După cum se cunoaște, prescripția răspunderii penale este practic o sancțiune pentru pasivitatea cu care acționează organele judiciare în vederea tragerii la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit o infracțiune. Acest lucru înseamnă că organele judiciare au un anumit termen în care trebuie să acționeze pentru a trage la răspundere o persoană care a săvârșit o infracțiune.
Ca urmare a practicii neunitare a instanțelor de judecată din România cu privire la aplicarea prescripției răspunderii penale conform Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, recent Înalta Curte de Casație și Justiție („ICCJ”) a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile care să deslușească modul de aplicare a normelor care reglementează instituția prescripției răspunderii penale în contextul celor două decizii.
Astfel, în data de 25.10.2022 Completul Înaltei Curte de Casație și justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 67/2022 prin care s-a stabilit modul de aplicare a celor două Decizii a Curții Constituționale a României privind prescripția răspunderii penale.
În acest sens, ICCJ a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală și Curtea de Apel Braşov, Secţia penală, stabilind următoarele:
- Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal.
- Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
Referitor la natura juridică a instituției prescripției răspunderii penale, ICCJ a consfințit cele reținute în considerentele Deciziei 1092/2012 pronunțată de Curtea Constituțională a României, respectiv „prescripţia aparţine dreptului penal material, şi nu dreptului procesual penal.”
Mai exact, normele cu privire la prescripția răspunderii penale sunt supuse principiul mitior lex consacrat la art. 5 din Codul penal, context în care instanțele de judecată trebuie să aplice legea penală mai favorabilă inclusiv din perspectiva prescripției.
În alte cuvinte, între data de 25.06.2018 (data publicării în M.O a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 30.05.2022 (data publicării în MO a OUG 71/2022) nu există niciun caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicându-se prescripția generală.
Așadar, în cadrul proceselor penale nesoluționate definitiv până la 25.06.2018, precum și în cazul infracțiunilor săvârșite până la data de 30.05.2022, pentru care termenul de prescripție generală a răspunderii penale s-a împlinit, legea penală mai favorabilă este Codul Penal aflat în vigoare în această perioadă, deoarece această formă nu conține niciun caz de întrerupere a prescripției.
În aceste condiții, organele de urmărire penală și instanțele de judecată trebuie să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f din Codul de Procedură Penală ca urmare a existenței unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv împlinirea prescripției răspunderii penale.
De remarcat sunt și cauzele în care instanțele de judecată au pronunțat o hotărâre definitivă după data de 25.06.2018 fără să analizeze incidența împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale din perspectiva Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, dacă această cauză de încetare a procesului penal era aplicabilă la momentul pronunțării.
În acest caz, justițiabilii pot apela la formularea contestație în anulare împotriva hotărârilor definitive dacă termenul de prescripție generală a răspunderii penale era împlinit la momentul la care instanțele de judecată au pronunțat hotărârile, context în care instanța ar trebui să admită contestația în anulare și să dispună încetarea procesului penal și implicit anularea pedepsei.
O situație cel puțin nedorită s-a creat prin practica neunitară a instanțelor de judecată chiar și după cea de a doua Decizie a Curții Constituționale din 2022, în sensul că instanțele de judecată care au fost sesizate cu o contestație în anulare, chiar dacă au analizat incidența Deciziilor Curții Constituționale referitoare la prescripție, au ales să nu le aplice și să ia în considerare cazurile de întrerupere a prescripției. Astfel, instanțele au respins contestația în anulare formulată împotriva hotărârilor definitive, iar justițiabilii nu au beneficiat de prescripție. În aceste condiții, justițiabili nu mai pot formula o nouă contestație în anulare pentru același motiv, context în care aceștia nu mai pot beneficia de Deciziile Curții Constituționale.
Pentru acuratețe, chiar dacă justițiabilii se aflau în situații similare, instanțele de judecată au aplicat Deciziile Curții Constituționale doar pentru o parte dintre ei. Or, cei care s-au grăbit și au formulat o contestație în anulare în cadrul căreia s-a analizat incidența prescripției, dar cu toate acestea contestația a fost respinsă, vor rămâne cu pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă și nu va mai conta că la momentul pronunțării hotărârii exista o cauză de încetare a procesului penal care ar fi condus la neaplicarea pedepsei penale.
În acest context, deși inițial s-au stârnit nemulțumiri prin amânarea cauzelor ori suspendarea acestora până la momentul pronunțării unei hotărâri prealabile a ICCJ care să lămurească situația prescripției, putem spune că acestea au fost de bun augur pentru cei care nu ar fi beneficiat de o hotărâre favorabilă din partea instanței.
La acest moment, după ce ICCJ a pronunțat Decizia nr. 67/2022 prin care s-a stabilit modul de aplicare a celor două Decizii a Curții Constituționale a României privind prescripția răspunderii penale, ar trebui să se cristalizeze o practică unitară a instanțelor de judecată prin aplicarea în mod corect a legii penale mai favorabile din punct de vedere al inexistenței cauzelor de întrerupere a prescripției răspunderii penale.
Această publicaţie nu conţine consultanţă juridică, ci informaţii cu caracter general. Vă rugăm să solicitaţi consultanţă de specialitate înainte de a implementa orice decizie întemeiată pe informaţiile din acest articol.
