Avocat dreptul Uniunii Europene și Imigrări: Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt
sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Este de competența instanței naționale să soluționeze cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară
Cetățenia Uniunii – retragerea, pe baza unor informații clasificate, a permisului de ședere al resortisantului unei țări terțe care crește un copil cetățean al Uniunii trebuie să poată face obiectul unei căi de atac efective.
Această chestiune a format obiectul unor întrebări preliminare în cauzele conexate C‑420/22 și C‑528/22, având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea din Szeged, Ungaria, prin deciziile din 16 iunie 2022 și din 8 august 2022, primite de Curte la 24 iunie 2022 și, respectiv, la 8 august 2022, în procedurile NW (C‑420/22), PQ (C‑528/22).
Care a fost contextul în care CJUE a statuat în sensul dreptului la o cale de atac efectivă?
Doi resortisanți ai unor țări terțe, de cetățenie turcă și, respectiv, nigeriană, locuiesc în mod legal în Ungaria de mai mulți ani. Unul dintre ei este căsătorit cu o resortisantă maghiară, cu care își crește copilul de cetățenie maghiară. Celălalt locuiește împreună cu partenera sa maghiară și cu cei doi copii ai lor, care dețin și ei această cetățenie.
În anii 2020 și 2021, Oficiul pentru Protecția Constituției din Ungaria a declarat, prin două avize nemotivate, că
prezența acestor persoane pe teritoriul maghiar aduce atingere securității naționale. De asemenea, a calificat drept confidențiale informațiile pe care s-a bazat pentru a emite aceste avize.
Pe cale de consecință, autoritatea națională de poliție pentru străini a fost obligată să retragă permisul de ședere permanentă al primei dintre aceste persoane, ordonându-i totodată să părăsească teritoriul maghiar. De asemenea, ea a trebuit să respingă o cerere de eliberare a unui permis de stabilire național formulată de al doilea resortisant.
Nici această autoritate, nici persoanele vizate nu au avut acces la informațiile confidențiale pe care se întemeiau avizele inițiale.
Sesizarea din oficiu a instanței din Ungaria
Sesizată cu o acțiune introdusă de fiecare dintre cele două persoane împotriva deciziilor autorității naționale de
poliție pentru străini, Curtea din Szeged (Ungaria) solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la
compatibilitatea reglementării maghiare cu dreptul Uniunii.
Mai întâi, Curtea arată că autoritățile unui stat membru nu pot retrage sau refuza să elibereze un permis de
ședere unui membru al familiei unui cetățean al Uniunii fără a evalua în prealabil dacă există o relație de
dependență între acest membru de familie și cetățeanul Uniunii, care l-ar obliga pe acesta din urmă să părăsească teritoriul Uniunii pentru a-l însoți pe membrul familiei sale într-o țară terță.
În continuare, Curtea consideră că dreptul Uniunii se opune unei reglementări care impune autorităților naționale să retragă sau să refuze să elibereze un permis de ședere unui membru al familiei unui cetățean al Uniunii din rațiuni de securitate națională întemeiate pe un aviz nemotivat al unui organ special, fără ca aceste autorități să poată examina cu atenție împrejurările individuale relevante și proporționalitatea deciziei lor.
În sfârșit, este contrară dreptului Uniunii o lege națională care împiedică să se comunice unui membru al familiei unui cetățean al Uniunii, căruia, pe baza unor informații confidențiale, i-a fost retras un permis de ședere sau i-a fost refuzată acordarea acestuia – chiar și conținutul esențial al motivelor care stau la baza acestor decizii și, în orice caz, îl împiedică pe acesta să utilizeze asemenea informații în scopul unor proceduri administrative sau jurisdicționale.
În schimb, dreptul Uniunii nu impune ca o instanță competentă în materie de ședere să aibă prerogativa de a verifica legalitatea clasificării informațiilor sau de a autoriza accesul la informații clasificate.
